De ce ne place să complicăm lucrurile?

      În ultimul timp mă tot gândeam să scriu articolul ăsta şi iată că, într-un final, e gata.Da e o  întrebare simplă şi la fel de simplu se pare că e şi răspunsul. Ne-ar plăcea să cunoaştem o persoană şi să ne spună direct  “Bună! Mă numesc X, îmi place ciocolata, culoarea albastru şi mă gândesc la tine în fiecare zi.” dar dacă stăm să ne mai gândim puţin femeile nu îşi doresc asta şi dacă ar întâlni un astfel de bărbat ar fugi mâncând pământul.Si cam asta e si ideea, jocul acesta ne fascineaza pe toţi aşa de mult,vrem mereu lucrurile pe care ştim că nu le putem obţine aşa uşor  tocmai pentru a ne demonstra că putem şi după aceea ajungem să constientizăm că nu e ceea ce căutam,sau pur şi simplu ne-am plictisit sau din contră după atâtea bătai de cap ne dăm seama că a meritat efortul. Nimănui nu  îi plac lucrurile de-a gata.

       Noi femeile,vorbim uneori prea mult şi râdem prea tare, suntem nehotărâte, spunem “Nu”, dar de fapt vrem “Da”, spunem “Pleacă, lasă-mă!”, când de fapt vrem să fim luate în braţe, facem pe indiferentele, dar ne topim la primul zâmbet din partea lui. Dar nici barbatii nu sunt mai prejos: uita orice lucru care poate fi uitat  (mai ales aniversările), bârfesc la fel de mult ca noi – numai că nu recunosc, i-a emoţionat şi pe ei filmele acelea romantice pe care le-au vazut(dar încearcă să ascundă asta), spun că nu înţeleg femeile şi se dau indiferenţi când, de fapt ştiu şi ei că le pasă deşi nu vor să arate asta pentru a nu părea "slabi" în faţa noastră . În cele din urmă nu suntem chiar atât de diferiţi şi cred că, indiferent de sex, ajungem cu toţii în punctul în care vrem să încetăm cu tachinările şi să luăm lucrurile mai în serios. Da, e mişto adrenalina…dar cu inima cum rămâne???

      Şi nu, nu doar femeile ajung în punctul ăsta, ci şi bărbaţii. Oricât de fustangii, insensibili şi duri ar părea, la un moment dat în viaţă  se vor îndrăgosti şi ei. E momentul în care toate gândurile lor se îndreaptă  către o EA şi nu mai prezintă interes nimeni altcineva, când pofta de jocuri este înlocuită cu nevoia de siguranţă. Toţi trecem prin asta şi e cu atât mai greu să vezi că celălalt încă se mai joacă şi te lasă să te consumi puţin câte puţin. Asta e momentul în care ai avea nevoie de sinceritate maximă din partea lui, chiar dacă în loc să-ţi spună că îi place ciocolata şi culoarea albastru, îţi spune că nu îţi vrea inima şi că nu aveţi niciun viitor împreună sau din contra ca el isi doreste sa te aibe langa el si in viitor. Iar in momentul de fata tot ce ai nevoie să auzi este doar un DA…sau un NU.

 În concluzie şi nouă femeilor şi bărbaţilor, ne place să complicăm lucrurile dar la un moment dat devine obositor pentru celălalt să rămână în acest joc făra să ştie ceva concret.
     Iar doza de adrenalină de care avem nevoie cu toţii se înlocuieşte treptat cu nevoia de siguranţă şi sentimentul de apartenenţă..